Povesti de groază
Salut! Dacă îţi place să scrii, să desenezi sau pur şi simplu să citeşti legende înfricoşătoare, înregistrează-te aici!

Hai, apasă, apasă, apasă...apasăăăăăă!

Glumeam, eşti bine venit să te înregistrezi.

Regina Maria I a Angliei si Irlandei (va si si ceva despre Bloody Merry)

In jos

Regina Maria I a Angliei si Irlandei (va si si ceva despre Bloody Merry)

Mesaj Scris de Alexa la data de Sam Aug 10, 2013 12:19 pm

 Regina Maria I a Angliei şi Irlandei este cunoscută mai mult sub porecla de „Bloody Mary” din cauza numeroaselor ruguri dedicate protestanţilor care au ars pe vremea domniei ei. Însă perioada aceea a fost caracterizată şi de alte evenimente şi multe realizări, dintre care cea mai importantă a fost instituirea dreptului femeilor de a domni.

Domnie - - 17 iulie 1553- 17 noiembrie 1958

Incoronare- 1 octombrie 1553

Predecesor- Jane (disputat) sau Eduard VI

Succesor- Elisabeta I

Casatorita- Filip al II-lea al Spaniei

Casa regală -Casa Tudor

Tată- Henric al VIII-lea al Angliei

Mamă-Caterina de Aragon

Naștere- 17 noiembrie 1558

Deces-17 noiembrie 1558 (42 ani, 272 zile) Palatul St. James, Londra

Înmormântare- 14 decembrie 1558 Westminster Abbey, Londra


Istoria lumii cuprinde, aşa cum este firesc, atât regine care se impun fără să recurgă la violente sau crime, cât şi regine ce preferă să îşi păteze mâinile cu sânge, pentru a impune ordinea dorită în teritoriul stăpânit, după cum este Regina Maria I a Angliei. Astfel, ea a fost numită “Bloody Mary”, din cauza numărului mare de protestanţi, care au ars pe rug, în timpul în care ea a fost regina. Fiica regelui Henric al VIII-lea al Angliei, importantă ei în istorie este foarte mare, deoarece este prima femeie din dinastia Tudorilor care a devenit regina, deschizând astfel drumul femeilor pentru a se află la conducerea tronului. Nu a fost uşor să urce pe tron, din pricina complotului lui John Dudley, Duce de Northumberland. Acesta l-a sfătuit pe Eduard al VI-lea, fratele reginei care ocupă atunci tronul, să îşi excludă surorile din testament, pentru a o include pe nora să, Lady Jane Grey.

Cu toate acestea, cel de-al treilea Act din Succesiune, din anul 1544 este în favoarea Reginei Maria I a Angliei, care va fi numită regina la 22 iulie 1553. Curajul cu care s-a luptat pentru tron este extrem de important, deoarece este singurul monarh, în afară de Henric al VII-lea, care a fost nevoit să lupte pentru tron. Deşi din toată perioada să de domnie, de cele mai multe ori este amintit doar numărul protestanţilor care au fost arşi pe rug, a avut o conducere remarcabilă, cu numeroase realizări şi a reuşit să ducă mai departe dinastia Tudor.

Regina Maria I a Angliei, născută la 18 februarie 1516, a fost deosebită încă de mică, studiind greacă, latină, ştiinţele şi muzică. La vârstă de 9 ani a primit, de la tatăl sau, propria curte, la castelul Ludlow şi a fost numită Prinţesă de Wales, devenind prima fiica a unui monarh care s-a bucurat de o asemnenea onoare. După ce, în anul 1533, tatăl sau se căsătoreşte cu Anne Boleyn, căsătoria cu mama să, Caterina de Aragon, este declarată nulă, motiv pentru care ea este numită fiica nelegitimă, spunându-i-se Lady Mary. Deşi a rămas considerată nelegitimă, alături de sora să, Elisabeta, după ce-a de-a şasea căsătorie a tatălui sau, cu Catherine Parr, este trecută, împreună cu Elisabeta, în linia de succesiune, după Eduard, prin cel de-al treilea Act de Succesiune.

Deşi fratele Reginei Maria I a Angliei dorea să protejeze protestantismul englez, prin eliminarea surorii sale de la succesiune, nu a reuşit. În calitate de prima regina a Angliei, nu a fost uşor să se afle la conducerea ţării, însă, având legea de partea ei, a devenit o regina remarcabilă, a cărei personalitate s-a împuns în toate planurile ţării. Dacă până atunci toate regulile curţii şi ale domniei erau specifice unui bărbat, le-a adaptat pentru conducerea să, având loc şi prima încoronare a unei femei, fără să existe un precedent pe care să-l urmeze. Nu a rămas niciun obicei al predecesorilor săi pe care ea să nu-l îndeplinească, astfel, dacă se obişnuia că monarhul să atingă tumorile bolnavilor sau să spele bolnavii pe picioare, în credinţă că fiind atinşi de un monarh, se vor vindecă, a procedat şi ea la fel. Chiar dacă se credea că aceste acte pot fi îndeplinite doar de bărbaţi, şi nu de femei, ea devine prima femeie care le-a realizat.

În calitate de regina a Angliei şi a Scoţiei, Reginei Maria I s-a implicat în toate probleme ţării, dovenind că este o regina demnă de a conduce un regat. Deşi căsătoria ei cu Filip al ÎI-lea al Spaniei nu a fost privită că fiind o decizie inspirată, mai ales că acesta nu era văzut cu ochi buni în Spania, cei doi s-au căsătorit la 25 iulie 1554, când regina avea vârstă de 38 de ani. Îngrijoraţi de cum pot afecta Anglia, conflictele existente între Spania şi Franţa, Membrii Consiliului Englez au stabilit un tratat, prin care Filip se obligă să respecte legile Angliei şi să nu implice această ţară în războiele purtate de el împotriva Spaniei. De asemenea, conform tratatului, nu avea niciun drept asupra tronului, iar dacă urmă să aibă un copil împreună cu regina, acesta ar moşteni atât tronul Angliei, cât şi cel al Ţărilor de Jos şi ale Burgundiei. Toate acestea demonstrează şi cât de precaută era regina atunci când venea vorba de interesele ţării.

Cu toate acestea, căsătoria Reginei Maria I a Angliei este privită precum un eşec, deoarece Filip al Îi-lea implică Anglia într-un război împotriva Franţei, război în urmă căreia pierde Calais-ul, acesta fiind ultimul teritoriu francez pe care englezii l-au deţinut până în anul 1558. Căsătoria reginei nu este singură nemulţumire a poporului, astfel, ea este învinuită şi pentru încercarea de a restaura catolicismul, ducând o politică religioasă. Este adevărat că şi în timpul domniei Regelui Henric al XVIII-lea religia a reprezentat o problema, însă arderea pe rug a 300 de bărbaţi, femei şi copii protestanţi nu a fost văzută cu ochi buni. Conform opiniilor unor istorici, dacă această ar fi trăit o perioada mai lungă de timp ar fi reuşit să reintroducă catolicismul şi şi-ar fi clădit o cu totul altă imagine.

Din politică pe care a instaurat-o Regina Maria I a Angliei reiese că această a fost un monarh cu o personalitate puternică, care s-a impus pe toate planurile ţării sale, cu o mâna fermă, deschizând drumul către o nouă epoca în Anglia, aceea a femeilor care stăpânesc coroana şi ducând mai departe, cu demnitate, dinastia Tudorilor.

Adesea confundată cu numele celebrei băuturi alcoolice pe bază de vodkă, suc de tomate şi condimente, Bloody Mary, despre care legendele spun că ar fi Fecioara Maria sau una dintre reginele Angliei, le apare în oglindă acelora care o apelează după un ritual anume, sub forma unei femei palide, cu faţa şi pieptul pline de sânge. Variantele acestei legende sunt nenumărate, dar subiectul este prezent în toate povestirile de groază care animă focurile de tabără ale elevilor americani din campusurile de vară.

Bloody Mery asaca dintr-o oglinda

Există multe modalităţi de a chema spiritul lui Bloody Mary, considerat a fi unul dintre cele mai receptive la apelurile celor vii. Dar şi unul foarte periculos, dat fiind faptul că apariţia sa nu se limitează la suprafaţa oglinzii. Multe istorisiri menţionează că spiritul a sărit la cei de dincolo de oglindă, provocându-le răni serioase pe faţă.

Ritualul chemari lui Bloody Mery

Ritualul chemării lui Bloody Mary este, în general, cam acelaşi: într-o cameră întunecată (baie, cămară), în faţa unei oglinzi mărginite de lumânări aprinse, „apelantul” trebuie să-i rostească de 13 ori numele. Intonaţia apelurilor este crescândă – de la implorare până la strigăt. La fiecare chemare, oglinda trebuie privită intens. După cum indică unele ritualuri, cel care cheamă spiritul trebuie să se învârtească pe loc sau să-l apeleze cu cuvintele: „Mary, te detest!”, „Mary, vino la mine!” sau„Mary, eu ţi-am ucis fiul!” În urma acestei ultime modalităţi de apel, cel care o cheamă trebuie să fie foarte atent, pentru că spiritul l-ar putea ataca violent.

Cazuri Sangeroase

În anii ’90, o americancă între două vârste, celibatară, a decis să pună capăt acestor speculaţii şi a apelat spiritul. A doua zi, a fost găsită zăcând în uşa băii, cu un cuţit înfipt adânc în spate.
O tânără franţuzoaică a încercat şi ea efectele chemării, dar apariţia din oglindă a speriat-o atât de tare încât s-a împiedicat, rupându-şi un picior

Din folclor la universitate

Se spune că, acum aproape o sută de ani, o femeie numită Mary a avut un accident teribil. A decedat în urma hemoragiei rănilor care au desfigurat-o, ultima imagine a feţei sale obligând-o la chinuri veşnice. De atunci, spiritul ei diabolic bântuie mai ales în lumea oglinzilor, dorind să-i îngrozească pe toţi cei care sunt în viaţă. Prezenţa fantomatică a lui Bloody Mary a fost atât de luată în serios încât, în 1978, folclorista Janet Langlois a scris un eseu despre acest spirit, bazându-se şi pe datele furnizate de elevii unei şcoli catolice despre fantoma unei femei despre care învăţaseră la cursuri, numită Mary Whales.
Legenda urbană, având-o ca protagonistă pe Bloody Mary, constituie şi obiectul de studiu principal al mai multor cursuri din universităţile americane, reprezentând nu doar un crâmpei din istoria cultă a SUA, ci şi puterea superstiţiilor care rezistă şi în prezent pe pământ american.

Cine a fost Bloody Mery?

Unii specialişti în paranormal spun că Bloody Mary ar fi de fapt chiar Fecioara Maria, care vine în persoană să-i avertizeze pe profani că nu este bine să se joace cu numele ei sau al Fiului său, Iisus Hristos. Dar câţiva o văd ca fiind chiar una dintre reginele Angliei, de a cărei domnie sunt legate mai multe crime, la Curte.
Alţi istorici sunt de părere că spiritul aparţine unei vrăjitoare arse de vie de nişte săteni englezi, acum câteva veacuri, şi care se răzbună pe „apelant” de fiecare dată când numele ei este rostit în deşert. O altă variantă, mai recentă, spune că fantoma este cea a unei femei decedate împreună cu fiul ei în urma unui accident de automobil, provocat de un şofer neatent, care le-a lovit maşina. Şoferiţa moartă a decis să bântuie pe veci oglinzile celor agresivi în trafic, pentru a se răzbuna pe conducătorul auto care a ucis-o pe ea şi pe copilul ei.

Cum o vad alti pe Regina Maria I a Angliei

Mary a fost un adevărat deschizător de drumuri în dinastia Tudorilor. Niciodată înaintea ei o femeie nu purtase coroana Angliei. A câştigat tronul în ciuda tuturor dificultăţilor, păstrând linia de succesiune în dinastie şi a stabilit un precedent pentru încoronarea unei femei. Până nu demult, Mary era cel mai puţin cunoscut dintre dinaştii Tudor, eclipsată în special de sora ei vitregă, Elisabeta. În plus, a fost condamnată drept una din cele mai rele femei din istorie. „Mary cea Sângeroasă” este văzută ca un tiran bigot, a cărui domnie a fost un eşec absolut, remarcabil doar prin arderea a peste 300 protestanţi şi nepopulara căsătorie cu Filip al Spaniei.

Mary nu trebuia să ajungă regină, iar tatăl ei, Henry al VIII-lea, a încercat din răsputeri să facă în aşa fel încât tronul să nu-i revină ei. Acesta a recunoscut în sfârşit pretenţiile la tron ale fiicei sale, dar fiul său Edward a ignorat testamentul tatălui: fiind hotărât să păstreze şi să apere protestantismul englez, a eliminat-o pe sora sa catolică de la succesiune. La moartea lui Edward, în iulie 1533, Lady Jane Grey a fost proclamată regină, dar 10 zile mai târziu Mary a reuşit să pună mâna pe tron. Această realizare este deseori trecută cu vederea. Mary a condus singura revoltă de succes împotriva guvernului central din Anglia secolului al XVI-lea şi a fost singurul monarh Tudor, cu excepţia lui Henry al VII-lea, întemeietorul dinastiei, care a trebuit să lupte pentru tron.

Dar în ciuda ascensiunii triumfătoare, statutul ei de primă regină a Angliei a fost subiect unor speculaţii şi îndoieli. Însăşi Mary s-a întrebat dacă o femeie poate purta coroana. Limbajul, imaginea şi aşteptările monarhiei engleze erau masculine. În primele luni, practicile şi puterile reginei au fost elaborate. A fost o dezbatere condusă de Mary, iar deciziile sale au devenit precedente pentru viitor. Statutul unei regine domnitoare a fost definit într-o lege specială trecută prin Parlament în aprilie 1554, prin care domnia unei femei devenea egală din punct de vedere egal cu cea a unui bărbat. Astfel, în statut, ceremonii şi ritual, Mary a preluat toate formalităţile curţii şi cele de domnie şi le-a adaptat pentru domnia unei femei. Pe atunci, nu exista niciun ghid pentru încoronarea unei femei ca unic suveran, dar încoronarea lui Mary a investit-o cu toată puterea exercitată de strămoşii ei, fără nicio excepţie. Ea a reluat obiceiul tradiţional de atingere a bolnavilor de scrofule (în credinţa că atingerea unui monarh este vindecătoare; pentru dezvoltarea acestei teme: Marc Bloch – Regii taumaturgi) sau de spălare a picioarelor săracilor. Aceste ritualuri nu fuseseră niciodată îndeplinite de o femeie şi erau considerate acte preoţeşti pe care numai reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ – monarhul de sex masculin – le putea face.

În monarhia engleză, şi nu numai, personalitatea monarhului era cheia determinării şi executării politicii. Din acest punct de vedere, regimul lui Mary nu a fost cu nimic diferit – personalitatea ei a jucat un rol imortant. Ea s-a implicat în toate problemele guvernării şi în politicile cheie ale statului – căsătoria, reuniunea cu Roma, războiul cu Franţa. Ambasadorul veneţian spunea despre ea că „se trezeşte la răsăritul soarelui şi, după ce-şi spune rugăciunile şi ascultă slujba, munceşte fără oprire până la miezul nopţii”.

Căsătoria ei cu Filip al Spaniei a fost considerată mult timp un eşec, exemplifiat prin pierdea Calais-ului, ultimul teritoriu din Franţa deţinut de englezi până în 1558. cu toate acestea, căsătoria poate fi văzută ca un act politic calculat şi de succes. Ea şi-a ales un soţ nefamiliariza cu disputele şi intrigile politice din Anglia, iar puterile lui au fost atent limitate de legislaţie şi de tratatul de căsătorie. Alianţa nu a fost însă privită cu ochi bun de populaţie, iar regina s-a confruntat chiar şi cu o revoltă din acest motiv.

Desigur, domnia lui Mary (1553-1558) este cel mai bine cunoscută pentru arderea celor aproape 300 de protestanţi, bărbaţi, femei şi copii. Acest fapt nu trebuie şi nici nu poate fi exclus din analizarea guvernării sale, dar el trebuie privit în contextul mai larg al policii sale religioase şi al climatului religios dificil ce data din vremea tatălui ei. Restaurarea catolicismului nu a fost un act nepotrivit sau unul de întoarcere la trecut. Cardinalul Reginald Pole a reinstalat papalitatea în toate drepturile sale şi a lansat o propagandă eficientă prin predici şi presă. Cel mai faimos aspect al propagandei, arderile pe rug, au fost şi ele extrem de eficiente. Dacă regina ar fi trăit mai mult sau dacă ar fi reuşit să producă un succesor catolic, probabil că Anglia ar fi fost recatolicizată, iar Mary ar fi fost astăzi văzută altfel.

Domnia lui Mary Tudor a fost esenţială pentru viitorul monarhiei engleze. Ea a făcut posibil ca femeile să poate conduce ca regii, cu aceleaşi privilegii, şi a pus bazele unei autorităâi regale indiferente la sex.

Semnatura Reginei Maria I a Angliei

mary the quene

Poze Maria I a Angliei






Poza Bloody Mery

seamana cu Regina Maria I a Angliei? Ce parere aveti?
avatar
Alexa
Nivel 3
Nivel 3

Mesaje : 758

Data de inscriere : 14/07/2013


Vezi profilul utilizatorului http://povesti-intunecate.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Regina Maria I a Angliei si Irlandei (va si si ceva despre Bloody Merry)

Mesaj Scris de Alle. la data de Dum Aug 11, 2013 12:23 am

asta as fi vrut sa scriu eu azi Smile)
avatar
Alle.
Nivel 2
Nivel 2

Mesaje : 458

Data de inscriere : 18/07/2013


Vezi profilul utilizatorului http://povestidetotfelul.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Regina Maria I a Angliei si Irlandei (va si si ceva despre Bloody Merry)

Mesaj Scris de Alle. la data de Dum Aug 11, 2013 12:24 am

si da...cam seamana..
avatar
Alle.
Nivel 2
Nivel 2

Mesaje : 458

Data de inscriere : 18/07/2013


Vezi profilul utilizatorului http://povestidetotfelul.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Regina Maria I a Angliei si Irlandei (va si si ceva despre Bloody Merry)

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum