Psychotic
3 participanți
Pagina 1 din 1
Psychotic
Scris de ๖ۣۣۜFĄUSŤ Vin Sept 12, 2014 8:25 am
Nu era cea mai bună zi pe care am avut-o. Afară burnița şi vremea mohorâtă făcea instituția să pară mai înfricoşatoare decât era deja. Mă durea spatele de la atâta aplecat şi facut paturi , de la schimbat de lenjerii murdare si urât mirositoare.
Picioarele mă dureau de asemenea de la atâta învartit prin jur servind mesele sărăcăcioase în fiecare cameră. Singurul zgomot de pe holuri era sunetul paşilor mei care se izbeau de cimentul rece.Toți ceilalți pacienți îşi mâncau, probabil, micul dejun sau luau parte la o activitate specială într-o altă cameră.
De îndata ce am lasat mâncarea în ultima cameră, o colegă de-a mea numită Kelsey a venit la mine. Ea era cu câțiva ani mai în vârstă decât mine şi ştia acest loc ca-n palmă. Cât despre mine, era de-a bea a treia lună aici, in Spitalul Wickendale pentru criminali cu boli mintale.
Lucram în mare parte ca şi ajutor de asistentă deşi datorită securitătii vigilente şi a supravegherii atente a acestui loc, nu existau prea multe accidente deci, lucram oriunde avea cineva nevoie de mine. Eram ''fata la care să apelezi'' dacă erai ocupat sau aveai nevoie de ajutor.
- Hei, ce faci aici? m-a întrebat Kelsey.
- Um...meseria?
- Toată lumea e afară, ar trebui să mergi şi tu! a spus entuziasmată.
- De ce? Ce s-a întâmplat? m-am întrebat.- Toata lumea e afara , ar trebui sa mergi si tu! a spus entuziasmata.
- De ce? Ce s-a intamplat? '' m-am intrebat.
- Nu ai auzit? Tipul nou trebuie sa soseasca!''
- Si? Nu vedeam care-i scofala. Soseau pacienti noi tot timpul.Ce era asa de diferit astazi?
- Pai ai auzit la stiri despre un barbat care a jupuit 3 femei? Tonul ei era mult prea vesel pentru acest subiect.
- Da...de ce? Oh...nu-mi spune ca...
- Da, el vine aici. Si noi vom rata asta daca nu te grabesti! Kelsey mi-a apucat mana si m-a tarat pana la intrarea principala. Eram surprins si putin emotionat. Nu stiam de ce. Vreau sa spun ca, ce fel de oameni te astepti sa gasesti intr-un institut pentru criminali cu boli mintale? Oricum, totusi, nu ma puteam abtine sa nu-mi rod unghiile; un tic nervos pe care il am inca de cand eram copil.
Am iesit afara in ploaie si am asteptat pentru un minut. M-am uitat in jur pentru a vedea daca Kelsey avea dreptate; aproape toti angajatii erau aici. Inauntru erau ofiteri de politie , bineinteles, pentru a pastra lucrurile sub control. Dar in rest toata lumea era adunata sa il vada pe faimosul criminal. Erau deasemenea oameni de-a lungul strazii care protestau impotriva vietii barbatului la aceasta inchisoare\spital , oricum ai vrea sa o numesti.
Majoritatea il vroiau mort. Eram pe punctul de a intra inauntru deoarece nu vroiam sa astept in ploaie, cand o dubita neagra de politie a parcat in fata cladirii. Doi paznici au iesit afara si au deschis usa din spate a masinii. Acum asteptarea ma coplesea. Cum arata oare? Cati ani o avea? O fi atragator sau respingator? Am aflat destul de curand.
Paznicii au intrat in masina si au apucat de cate un brat al barbatului. In timp ce era tras din masina se uita in jos, deci nu ii puteam vedea fata. Mainile si picioarele erau retinute de catuse care zdranganeau in timp ce mergea. Purta deja una dintre salopetele gri-albastrui care erau obligatorii pentru pacientii de aici. Chiar si in acest echipament puteam realiza ca era inalt si slab. Inainte de a urca scarile de piatra ce duceau la cladire, barbatul si-a ridicat privirea si s-a uitat direct la mine, asa puteam sa ii vad fiecare detaliu al fetei.
Sa spun ca era atragator era putin spus... Eram surprins de frumusetea incontestabila a netrebnicului din fata mea. Avea probabil in jur de 20 de ani. Avea gene lungi si negre care ii incadrau ochii verzi. Buzele sale pline erau usor despartite in timp ce urca scarile de marmura. Avea un par ciufulit de nuanta inchisa , de-a lungul fruntii sale si se incretea de-a lungul urechilor sale.
Avea deasemenea un maxilar puternic si proeminent ce era inclestat, iar sprancenele sale erau unite in semn de furie din cauza protestantilor ce strigau sa fie ucis. Nu stiu la ce ma asteptam. Poate ma asteptam ca el sa se zbata, sa tipe, ceva, orice. Asta faceau majoritatea oamenilor care veneau aici.
Lesinau sau incercau sa fuga sau tipau lucruri banale. Cu siguranta cineva atat de malefic ca si el ar face ceva extrem. Vreau sa spun ca omul a jupuit trei femei. Ce fel de persoana face asta? Dar nu, el doar a mers direct spre intrare fara sa scoata vreun cuvant. Am inghiontit-o usor pe Kelsey :„Deci asta a fost tot?”
„Cred ca da,” a oftat „pacat, ma asteptam la ceva mai interesant.” . Am ras de umorul ei care reusea de fiecare data sa ma faca sa zambesc. Stiu ca si ea gandea acelasi lucru ca si mine.
„In regula, toata lumea inapoi la treaba.” Mrs. Hellman, directoarea, a ardonat in timp ce a alungat pe toata lumea inapoi in cladire. Mrs. Hellman avea in jur de cincizeci de ani, avea parul blond si ochii albastrii, patrunzatori. Nu-mi placea de ea deloc, dar aveam nevoie de o slujba. Eram surprinsa ca am gasit una cu un salariu atat de bun numa la douazeci de ani.
Am un statut, dar tot trebuie sa muncesc pentru o pozitie mai inalta. Oricum, am intrat inapoi inauntru si am verificat ceasul. La naiba, era timpul pranzului. Si nu ma refer la pranzul meu. Trebuia sa stau si sa supraveghez (alaturi de cativa paznici) cum pacientii luau masa sau jucau carti sau orice altceva faceau ei in cele doua ore libere. Stateam in locul meu obisnuit, la marginea peretelui, pentru a putea urmari toti pacientii in acelasi timp. Pe la jumatatea primei ore, usile s-au deschis si toata lumea si-a intors capul spre intrare.
Avea in continuare catuse de fier la incheieturi si glezne. Trasaturile fetei erau mai aspre decat inainte si sprancenele sale erau inca unite. Toata lumea se holba la el incremeniti ca si cum ar fi omorat pe cineva chiar in fata lor. El nu le-a dat importanta, in schimb a mers spre una dintre mese si a luat un loc. Fara mancare, fara nimic de facut, a stat acolo si s-a uitat la perete. Primul meu gand a fost ca e mai mult nebun decat un ucigas, dar apoi m-am gandit bine. Vreau sa spun ca daca eu as fi admisa intr-un astfel de loc cu oameni care urla si ma ameninta cu moartea si ar trebui sa ma adaptez la un loc nou si o viata noua dintr-o data, as sta jos si mi-as limpezi gandurile
Picioarele mă dureau de asemenea de la atâta învartit prin jur servind mesele sărăcăcioase în fiecare cameră. Singurul zgomot de pe holuri era sunetul paşilor mei care se izbeau de cimentul rece.Toți ceilalți pacienți îşi mâncau, probabil, micul dejun sau luau parte la o activitate specială într-o altă cameră.
De îndata ce am lasat mâncarea în ultima cameră, o colegă de-a mea numită Kelsey a venit la mine. Ea era cu câțiva ani mai în vârstă decât mine şi ştia acest loc ca-n palmă. Cât despre mine, era de-a bea a treia lună aici, in Spitalul Wickendale pentru criminali cu boli mintale.
Lucram în mare parte ca şi ajutor de asistentă deşi datorită securitătii vigilente şi a supravegherii atente a acestui loc, nu existau prea multe accidente deci, lucram oriunde avea cineva nevoie de mine. Eram ''fata la care să apelezi'' dacă erai ocupat sau aveai nevoie de ajutor.
- Hei, ce faci aici? m-a întrebat Kelsey.
- Um...meseria?
- Toată lumea e afară, ar trebui să mergi şi tu! a spus entuziasmată.
- De ce? Ce s-a întâmplat? m-am întrebat.- Toata lumea e afara , ar trebui sa mergi si tu! a spus entuziasmata.
- De ce? Ce s-a intamplat? '' m-am intrebat.
- Nu ai auzit? Tipul nou trebuie sa soseasca!''
- Si? Nu vedeam care-i scofala. Soseau pacienti noi tot timpul.Ce era asa de diferit astazi?
- Pai ai auzit la stiri despre un barbat care a jupuit 3 femei? Tonul ei era mult prea vesel pentru acest subiect.
- Da...de ce? Oh...nu-mi spune ca...
- Da, el vine aici. Si noi vom rata asta daca nu te grabesti! Kelsey mi-a apucat mana si m-a tarat pana la intrarea principala. Eram surprins si putin emotionat. Nu stiam de ce. Vreau sa spun ca, ce fel de oameni te astepti sa gasesti intr-un institut pentru criminali cu boli mintale? Oricum, totusi, nu ma puteam abtine sa nu-mi rod unghiile; un tic nervos pe care il am inca de cand eram copil.
Am iesit afara in ploaie si am asteptat pentru un minut. M-am uitat in jur pentru a vedea daca Kelsey avea dreptate; aproape toti angajatii erau aici. Inauntru erau ofiteri de politie , bineinteles, pentru a pastra lucrurile sub control. Dar in rest toata lumea era adunata sa il vada pe faimosul criminal. Erau deasemenea oameni de-a lungul strazii care protestau impotriva vietii barbatului la aceasta inchisoare\spital , oricum ai vrea sa o numesti.
Majoritatea il vroiau mort. Eram pe punctul de a intra inauntru deoarece nu vroiam sa astept in ploaie, cand o dubita neagra de politie a parcat in fata cladirii. Doi paznici au iesit afara si au deschis usa din spate a masinii. Acum asteptarea ma coplesea. Cum arata oare? Cati ani o avea? O fi atragator sau respingator? Am aflat destul de curand.
Paznicii au intrat in masina si au apucat de cate un brat al barbatului. In timp ce era tras din masina se uita in jos, deci nu ii puteam vedea fata. Mainile si picioarele erau retinute de catuse care zdranganeau in timp ce mergea. Purta deja una dintre salopetele gri-albastrui care erau obligatorii pentru pacientii de aici. Chiar si in acest echipament puteam realiza ca era inalt si slab. Inainte de a urca scarile de piatra ce duceau la cladire, barbatul si-a ridicat privirea si s-a uitat direct la mine, asa puteam sa ii vad fiecare detaliu al fetei.
Sa spun ca era atragator era putin spus... Eram surprins de frumusetea incontestabila a netrebnicului din fata mea. Avea probabil in jur de 20 de ani. Avea gene lungi si negre care ii incadrau ochii verzi. Buzele sale pline erau usor despartite in timp ce urca scarile de marmura. Avea un par ciufulit de nuanta inchisa , de-a lungul fruntii sale si se incretea de-a lungul urechilor sale.
Avea deasemenea un maxilar puternic si proeminent ce era inclestat, iar sprancenele sale erau unite in semn de furie din cauza protestantilor ce strigau sa fie ucis. Nu stiu la ce ma asteptam. Poate ma asteptam ca el sa se zbata, sa tipe, ceva, orice. Asta faceau majoritatea oamenilor care veneau aici.
Lesinau sau incercau sa fuga sau tipau lucruri banale. Cu siguranta cineva atat de malefic ca si el ar face ceva extrem. Vreau sa spun ca omul a jupuit trei femei. Ce fel de persoana face asta? Dar nu, el doar a mers direct spre intrare fara sa scoata vreun cuvant. Am inghiontit-o usor pe Kelsey :„Deci asta a fost tot?”
„Cred ca da,” a oftat „pacat, ma asteptam la ceva mai interesant.” . Am ras de umorul ei care reusea de fiecare data sa ma faca sa zambesc. Stiu ca si ea gandea acelasi lucru ca si mine.
„In regula, toata lumea inapoi la treaba.” Mrs. Hellman, directoarea, a ardonat in timp ce a alungat pe toata lumea inapoi in cladire. Mrs. Hellman avea in jur de cincizeci de ani, avea parul blond si ochii albastrii, patrunzatori. Nu-mi placea de ea deloc, dar aveam nevoie de o slujba. Eram surprinsa ca am gasit una cu un salariu atat de bun numa la douazeci de ani.
Am un statut, dar tot trebuie sa muncesc pentru o pozitie mai inalta. Oricum, am intrat inapoi inauntru si am verificat ceasul. La naiba, era timpul pranzului. Si nu ma refer la pranzul meu. Trebuia sa stau si sa supraveghez (alaturi de cativa paznici) cum pacientii luau masa sau jucau carti sau orice altceva faceau ei in cele doua ore libere. Stateam in locul meu obisnuit, la marginea peretelui, pentru a putea urmari toti pacientii in acelasi timp. Pe la jumatatea primei ore, usile s-au deschis si toata lumea si-a intors capul spre intrare.
Avea in continuare catuse de fier la incheieturi si glezne. Trasaturile fetei erau mai aspre decat inainte si sprancenele sale erau inca unite. Toata lumea se holba la el incremeniti ca si cum ar fi omorat pe cineva chiar in fata lor. El nu le-a dat importanta, in schimb a mers spre una dintre mese si a luat un loc. Fara mancare, fara nimic de facut, a stat acolo si s-a uitat la perete. Primul meu gand a fost ca e mai mult nebun decat un ucigas, dar apoi m-am gandit bine. Vreau sa spun ca daca eu as fi admisa intr-un astfel de loc cu oameni care urla si ma ameninta cu moartea si ar trebui sa ma adaptez la un loc nou si o viata noua dintr-o data, as sta jos si mi-as limpezi gandurile
๖ۣۣۜFĄUSŤ- Mesaje : 5
Data de inscriere : 08/09/2014
Re: Psychotic
Scris de tudor Vin Sept 12, 2014 2:43 pm
Misto as vrea so pun pe pagina de facebook ma mai gandesc oricum sa vedem cum e next
tudor- Nivel 2
- Mesaje : 386
Data de inscriere : 18/08/2013 -
Re: Psychotic
Scris de Alexa Vin Sept 12, 2014 11:30 pm
E ceav gen American Horror Story
Iubesc serilul ala, e cam la fel sosirea unui criminal ce jupuia femei...
Ce se va mai intampla o jurnalista va fi tinuta captiva acolo?
Next
Iubesc serilul ala, e cam la fel sosirea unui criminal ce jupuia femei...
Ce se va mai intampla o jurnalista va fi tinuta captiva acolo?
Next
Alexa- Nivel 3
- Mesaje : 570
Data de inscriere : 14/07/2013 -
Re: Psychotic
Scris de ๖ۣۣۜFĄUSŤ Dum Sept 14, 2014 7:30 am
Vreau sa spun ca daca eu as fi admisa intr-un astfel de loc cu oameni care urla si ma ameninta cu moartea si ar trebui sa ma adaptez la un loc nou si o viata noua dintr-o data, as sta jos si mi-as limpezi gandurile.Dintr-o data s-a ridicat de la masa si a trecut pe langa mine cu un aer foarte rece.El s-a dus cu paznicul in camera lui.Era o camera destul de mare cu un pat dublu, un televizor o fereastra cu gratii si o baie.Camera era foarte murdara deoarece nimeni nu a mai stat in aceasta camera.Eu eram in spatele lor iar cand gardianul l-a bagat in celula mi-a spus:
-Asa om urat n-am mai vazut in viata mea.
-Cum, nu vezi ce ochi verzi are, ce par ciufulit si frumos are?
-Nu, un ochi de-al lui este bandajat iar parul aproape ca nu exista
Ultimul lucru care mi l-a spus m-a speriat.Acest paznic pe numele lui era John imi era unul dintre cei mai buni prieteni din acest loc murdar.Cum putea sa ma minta?Dar poate nu m-a mintit........
Odata cand aveam 7 ani, bunicul meu mi-a povestit despre o creatura antica care putea sa cucereasca toate femeile lumii, chiar daca era foarte urata.Ea accesa in nustiu ce fel subconstientul omuluii si putea schimba felul in care era vazut.Dupa ce le cucerea,la 3 zile de la ,,cucerire" le omora.Deci sa cred ca eu eram urmatoarea victima???Cred ca trebuie sa am mare grija la acest om.Poate ma insel poate ca nu.
Seara a trecut foarte greu. Era o seara furtunoasa, cu tunete si fulgere.Intr-un spital de criminali o astfel de noapte te baga in sperieti.Si chiar asa a si fost.
In mijlocul noptii s-a auzit un tipat dintr-o camera.Toti paznicii au fugit spre acel loc si s-au speriat rau de tot cand au vazut ce se intamplase.Pacientul era spanzurat, cu un cutit infipt in piept.Pe peretele din spatele lui scria cu sange ,,TU ESTI URMATORUL" iar atunci am tipat cat m-au tinut plamanii.Paznicii m-au intrebat de ce tip si le-am aratat peretele din spatele victimei.Ei n-au vazut nimic.Atunci chiar m-am speriat,era sa lesin.Atunci le-am spus ca mi-am imaginat dar eu stiu ce am vazut.Asa ca m-am dus la camera noului prizonier.Cand am deschis usa si am intrat mi-a inghetat sangele in vine. NU ERA ACOLO.Usa nu era fortata, peretii erau intacti la fel si gratiile de la fereastra.Atunci am primit un SMS.L-am deschis si i-am citit continutul.Atunci chiar am lesinat.Urmatoarea zi m-am trezit in patul meu din camera mea din spital.Chiar daca am lesinat, inca imi amintesc cotinutul.Spunea:
,,MAI AI 2 ZILE SI VEI AVEA ACEEASI SOARTA CA TOTI CEILALTI"
Am primit vizita lui John,care a venit sa ma intrebe cum ma simt.Eu i-am spus toata povestea si el a spus că mă întelege. El credea că acest monstru i-a ucis sotia... Această veste mi-a confirmat temerile: PRIZONIERUL NU ERA UMAN. M-am hotărât să-i spun totul lui John care părea sa ma asculte foarte atent.
- Da...asta explica faptul ca eu l-am văzut urât şi tu l-ai văzut drept un Făt-Frumos.
-Şi faptul că a evadat fără nici un efort prea mare. Eu cred ca acea crimă a fost doar o diversiune ca sa poată controla o paznică pentru a-i deschide uşa. Deci, ori acel om s-a sinucis ori a fost ucis de un complice al prizonierului. Oricum, trebuie să fim atenţi. Mai bine ai da un semnal de alarma în tot penitenciarul.
-O să mă creadă nebun...mai bine mai aşteptăm puţin
-Ok...
Am fost de acord cu John, deşii ştiam că în orice secunda pot să mor. Dar dintr-o dată, sună alarma. Ciudat este faptul că John era lângă mine, în camera. El repede s-a dus să întrebe un alt paznic cine a tras semnalul.
-A avut loc o crima la cantină. Nu înţeleg cine ar face asta , mai ales în preajma atâtor paznici...
-Deci , să înţeleg că l-aţi prins ? a spus John .
-Nu chiar...a spus paznicul puţin ruşinat de situaţie .
-Poftim ?! Câţi gardieni eraţi ? a spus John pe un ton serios şi uşor enervat .
-20...
-Atâţia paznici nu pot prinde un om care face o crimă în văzul a 20 de gardieni...Pfff...ce mai gardieni pricepuţi...în fine . Lăsaţi semnalul de alarmă pornit. Trebuie să-l prindem pe criminal .
După ce John intră din nou în camera, eu îi arat un SMS pe care l-am primit când el a fost afară . În SMS erau scrise următoarele:
"Vezi ? 20 de gardieni nu-mi pot face faţă în timp ce ucid un prizonier puternic , şi tu crezi că mă poţi învinge ? O fetiţă speriată ca tine şi un gardian atât de slab ?Dacă e aşa , va fi mai uşor decât credeam..."
Atunci m-am ridicat din pat, hotărâtă să-i fac faţă acestui criminal, chiar dacă eram puţin speriată , însă , dorinţa de-a scăpa de el îmi dădea curaj . Tot ce speram însă era să-l pot învinge.Asa ca trebuia sa iau atitudine.....pana la urma,dupa spusele lui as mai avea o zi de trait,asa ca trebuie sa profit la maxim de aceste 24 de ore pentru a gasi o solutie ca sa gasesc o solutie.John era langa mine,parca putin prea calm dat fiind situatia de fata.O stii el ceva care ne-ar putea ajuta??Incerc sa-l intreb daca stie cumva ce am putea face dar..... nu mi-a raspuns..nici macar nu s-a miscat..nici macar nu mai respira.Oare???...a murit?!!Nu vreau sa cred acest lucru asa ca ma duc spre cabinetul medical al azilului dar.... nici medicul nu exprima nicio emotie,nu se misca,nu respira.Oare asta o fii doar un vis???Pana sa ma dumeresc daca este un vis sau realitate vad o lumina care palpaie la capatul coridorului,asa ca ma duc in acea directie,poate voi gasi acolo pe cineva care misca...sau voi da nas-in-nas cu acea creatura.Ma duc spre lumina.Pasii mei parca sunt asa de greu de facut..Inima mea zici ca era o toba la un concert heavy-metal..Respiratia imi era asa de grea incat puteam usor sa ma sufoc.Iata ca am ajuns.
Era morga azilului.Ca fapt divers,morga acestui azil este mai mereu goala,dar cand am intrat eu acolo era plina de cadavre.Ca sa fie si mai bine,unul se misca.Acesta se ridica usor din patulul lui de metal.Am uitat sa va zic:era singurul care avea saculetul in care sunt bagati de obicei mortii desfacut.El s-a indreptat incet spre mine,si mi-a aratat la o mana 2 degete,in timp ce la cealalta mi-a aratat 4 degete.Dupa aceea a venit inspre mine si a expirat ceva foarte urat mirositor inspre mine.Normal ca am lesinat.Cand mi-am revenit am vazut o luminita.Oare ce era??Dupa ce m-am dumerit mi-am dat seama de unde venea acea lumina.......
NEXT LA 2-3 PARERI
-Asa om urat n-am mai vazut in viata mea.
-Cum, nu vezi ce ochi verzi are, ce par ciufulit si frumos are?
-Nu, un ochi de-al lui este bandajat iar parul aproape ca nu exista
Ultimul lucru care mi l-a spus m-a speriat.Acest paznic pe numele lui era John imi era unul dintre cei mai buni prieteni din acest loc murdar.Cum putea sa ma minta?Dar poate nu m-a mintit........
Odata cand aveam 7 ani, bunicul meu mi-a povestit despre o creatura antica care putea sa cucereasca toate femeile lumii, chiar daca era foarte urata.Ea accesa in nustiu ce fel subconstientul omuluii si putea schimba felul in care era vazut.Dupa ce le cucerea,la 3 zile de la ,,cucerire" le omora.Deci sa cred ca eu eram urmatoarea victima???Cred ca trebuie sa am mare grija la acest om.Poate ma insel poate ca nu.
Seara a trecut foarte greu. Era o seara furtunoasa, cu tunete si fulgere.Intr-un spital de criminali o astfel de noapte te baga in sperieti.Si chiar asa a si fost.
In mijlocul noptii s-a auzit un tipat dintr-o camera.Toti paznicii au fugit spre acel loc si s-au speriat rau de tot cand au vazut ce se intamplase.Pacientul era spanzurat, cu un cutit infipt in piept.Pe peretele din spatele lui scria cu sange ,,TU ESTI URMATORUL" iar atunci am tipat cat m-au tinut plamanii.Paznicii m-au intrebat de ce tip si le-am aratat peretele din spatele victimei.Ei n-au vazut nimic.Atunci chiar m-am speriat,era sa lesin.Atunci le-am spus ca mi-am imaginat dar eu stiu ce am vazut.Asa ca m-am dus la camera noului prizonier.Cand am deschis usa si am intrat mi-a inghetat sangele in vine. NU ERA ACOLO.Usa nu era fortata, peretii erau intacti la fel si gratiile de la fereastra.Atunci am primit un SMS.L-am deschis si i-am citit continutul.Atunci chiar am lesinat.Urmatoarea zi m-am trezit in patul meu din camera mea din spital.Chiar daca am lesinat, inca imi amintesc cotinutul.Spunea:
,,MAI AI 2 ZILE SI VEI AVEA ACEEASI SOARTA CA TOTI CEILALTI"
Am primit vizita lui John,care a venit sa ma intrebe cum ma simt.Eu i-am spus toata povestea si el a spus că mă întelege. El credea că acest monstru i-a ucis sotia... Această veste mi-a confirmat temerile: PRIZONIERUL NU ERA UMAN. M-am hotărât să-i spun totul lui John care părea sa ma asculte foarte atent.
- Da...asta explica faptul ca eu l-am văzut urât şi tu l-ai văzut drept un Făt-Frumos.
-Şi faptul că a evadat fără nici un efort prea mare. Eu cred ca acea crimă a fost doar o diversiune ca sa poată controla o paznică pentru a-i deschide uşa. Deci, ori acel om s-a sinucis ori a fost ucis de un complice al prizonierului. Oricum, trebuie să fim atenţi. Mai bine ai da un semnal de alarma în tot penitenciarul.
-O să mă creadă nebun...mai bine mai aşteptăm puţin
-Ok...
Am fost de acord cu John, deşii ştiam că în orice secunda pot să mor. Dar dintr-o dată, sună alarma. Ciudat este faptul că John era lângă mine, în camera. El repede s-a dus să întrebe un alt paznic cine a tras semnalul.
-A avut loc o crima la cantină. Nu înţeleg cine ar face asta , mai ales în preajma atâtor paznici...
-Deci , să înţeleg că l-aţi prins ? a spus John .
-Nu chiar...a spus paznicul puţin ruşinat de situaţie .
-Poftim ?! Câţi gardieni eraţi ? a spus John pe un ton serios şi uşor enervat .
-20...
-Atâţia paznici nu pot prinde un om care face o crimă în văzul a 20 de gardieni...Pfff...ce mai gardieni pricepuţi...în fine . Lăsaţi semnalul de alarmă pornit. Trebuie să-l prindem pe criminal .
După ce John intră din nou în camera, eu îi arat un SMS pe care l-am primit când el a fost afară . În SMS erau scrise următoarele:
"Vezi ? 20 de gardieni nu-mi pot face faţă în timp ce ucid un prizonier puternic , şi tu crezi că mă poţi învinge ? O fetiţă speriată ca tine şi un gardian atât de slab ?Dacă e aşa , va fi mai uşor decât credeam..."
Atunci m-am ridicat din pat, hotărâtă să-i fac faţă acestui criminal, chiar dacă eram puţin speriată , însă , dorinţa de-a scăpa de el îmi dădea curaj . Tot ce speram însă era să-l pot învinge.Asa ca trebuia sa iau atitudine.....pana la urma,dupa spusele lui as mai avea o zi de trait,asa ca trebuie sa profit la maxim de aceste 24 de ore pentru a gasi o solutie ca sa gasesc o solutie.John era langa mine,parca putin prea calm dat fiind situatia de fata.O stii el ceva care ne-ar putea ajuta??Incerc sa-l intreb daca stie cumva ce am putea face dar..... nu mi-a raspuns..nici macar nu s-a miscat..nici macar nu mai respira.Oare???...a murit?!!Nu vreau sa cred acest lucru asa ca ma duc spre cabinetul medical al azilului dar.... nici medicul nu exprima nicio emotie,nu se misca,nu respira.Oare asta o fii doar un vis???Pana sa ma dumeresc daca este un vis sau realitate vad o lumina care palpaie la capatul coridorului,asa ca ma duc in acea directie,poate voi gasi acolo pe cineva care misca...sau voi da nas-in-nas cu acea creatura.Ma duc spre lumina.Pasii mei parca sunt asa de greu de facut..Inima mea zici ca era o toba la un concert heavy-metal..Respiratia imi era asa de grea incat puteam usor sa ma sufoc.Iata ca am ajuns.
Era morga azilului.Ca fapt divers,morga acestui azil este mai mereu goala,dar cand am intrat eu acolo era plina de cadavre.Ca sa fie si mai bine,unul se misca.Acesta se ridica usor din patulul lui de metal.Am uitat sa va zic:era singurul care avea saculetul in care sunt bagati de obicei mortii desfacut.El s-a indreptat incet spre mine,si mi-a aratat la o mana 2 degete,in timp ce la cealalta mi-a aratat 4 degete.Dupa aceea a venit inspre mine si a expirat ceva foarte urat mirositor inspre mine.Normal ca am lesinat.Cand mi-am revenit am vazut o luminita.Oare ce era??Dupa ce m-am dumerit mi-am dat seama de unde venea acea lumina.......
NEXT LA 2-3 PARERI
๖ۣۣۜFĄUSŤ- Mesaje : 5
Data de inscriere : 08/09/2014
Alexa- Nivel 3
- Mesaje : 570
Data de inscriere : 14/07/2013 -
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|