Razbunarea
5 participanți
Pagina 1 din 1
Razbunarea
Scris de Ana-Maria Vin Iun 20, 2014 2:31 am
-Cum... cum ai putut face asta? De ce? De ceee?!
Plâng... plâng după mine. Asta chiar nu îmi vine să cred. După atâtea zile în care nu am vorbit aproape deloc cu ei. Dupî atâtea zile în care mă certau, se legau de mine, acelea fiind rarele momente in care discutam, acum plang. Acum regretă. Acum că am facut asta, ca m-au găsit, regretă, le pare rău. Totul a început acum 2 luni, pe data de 19 aprilie. Eram fericiţi, râdeam, ne distram. Muzica era la maxim, iar ora... nu mai stiu, în jur de două noaptea. Era târziu şi totuşi noi înca sărbătoream. Ce anume? O răzbunare dusă la capăt. Detaliile nu le voi da, nu acum. Eram afară, făcuserăm grătar: eu, parinţii mei, fraţii mei şi nişte prieteni de familie, printre care şi fostul meu iubit, mai mare decât mine cu vreo 11 ani. Da, ştiu, cam bătran pentru mine, dar mie îmi plac bărbaţii mai mari. El are 25 de ani, eu aveam aproape 14. Parinţii nu ştiau, de fapt nimeni nu ştia. Nu puteam spune, ar fi ieşit scandal, nu ar fi fost de acord ca eu, fiica lor, să fiu cu unul cu 11 ani mai mare decât mine. Pe de-o parte îi si înteleg, dar acum mai bine v-as povesti ce s-a întamplat în acea noapte şi în următoarele 2 luni. După cum spuneam, eram acasa, cu muzica data la maxim, cam toţi dansam, vecinii nu puteau dormi, poliţia venise de vreo 2-3 ori, ne-a dat de fiecare data amenda ce am platit-o şi au plecat. Pe când ne distram, cineva intra pe poarta. Era unul din prietenii nostri de familie, insă nu singur. Odată cu el intra o tanără cu un an mai mare ca mine, blondă, cu ochii verzi. Din prima clipă în care a intrat pe poarta, toţi au rămas cu gura căscată, mai ales băieţii. Când mă uitam la Cristi si observam felul în care o privea pe acea fată, îmi venea să mă duc la dânsa si să o omor direct. Fratele meu cel mai mare, Alexander, se îndrepta spre ea si a condus-o spre barul din grădină. Toţi, înafară de mine, s-au dus acolo, ca sa faca cunostinţa cu ea. Cand am vazut ca dl. Cristi vrea sa mearga, l'am prins de brat si, faca ca cineva sa ne vada, l'am luat si l'am dus in casa. Urcam scarile spre camera mea, el zambea. Totusi, eu eram incruntata. Am ajuns in fata camerei mele si am intrat. S'a asezat pe pat si a inceput sa se uite la mine cum ma plimbam prin camera fiind nervoasa. Zambea, ochii ii straluceau.
-Cristi, uite ce e... Tie iti place acea... tipa? am zis eu oprindu'ma in fata lui, fiind nelinistita.
-Nu'mi spune ca esti geloasa! spuse zambind si ma lua de mijloc, stand in continuare pe pat, m'a tras spre el, iar eu am cazut in bratele lui. Hei... Doar stii ca eu te iubesc.
-Dar totusi te uitai la acea panara...
Ma saruta deodata. Asa ma face el sa tac, asa il fac si eu pe el. Dupa ce m'am mai linistit, incepe sa se uite la mine. M'a dat la o parte pe pat, devenind serios si se ridica. S'a dus la fereastra, se vedea ca era suparat.
-Nu inteleg. Mi'ai dovedit ca ma iubesti, asa cum am facut si eu. De ce Doamne iarta'ma nu ai incredere in mine? Hm? De ce? Eu ar trebui sa fii gelos, nu tu. Asta pentru ca inca te mai intalnesti cu fostul tau...
-Ia stai, ia stai! Ce vrei sa spui cu asta? Insinuezi ca incerc sa joc la 2 capete? Asculta, eu nu's o parasuta ca altele, ok? Cu Lucian am discutat despre sanatate, m'a intrebat de un doctor bun, iar eu i'am recomandat unul. Dar nimic altceva nu s'a intamplat, clar sa iti fie! spusem eu suparata, cu ochii in lacrimi.
Atatea luni au trecut, iar el nu avea incredere in mine, ma credea o panarama. Am inceput sa plang, iar el a venit la mine. M'a imbratisat, si'a cerut scuze. M'a sarutat din nou, dupa care mi'a sters lacrimile. Ne'am mai linistit, ne'am mai inveselit si am plecat jos. Un lucru ciudat era ca muzica a fost oprita. Cristi si eu am vorbit cu tata, iar el ne'a spus ca domnisoara noua dorea sa se odihneasca, iar muzica o deranja. Am hotarat sa mergem toti la culcare. Aproape toti oaspetii au ramas, mai putin Cristi care a plecat, dar s'a intors dupa cam o jumatate de ora, intrand in camera mea.
Cateva zile, totul a decurs normal, pana cand ai mei practic se "indragostisera" de Iulia. Mda, Iulia ii era numele. Nu imi venea sa cred... Cei pe care ii credeam familia, prietenii mei... Cei in care am avut cea mai mare incredere ma tradasera. Zilele treceau, iar Iulia era din ce din ce mai adorata de catre familie, prieteni... Toti uitasera complet de mine. Ma rog, aproape toti. Cristi inca ma suna noaptea ca sa'mi spuna "Noapte buna!", venea la mine, ma incuraja. El a fost tot timpul langa mine. Am suportat toate certurile, toate clipele in care toti ma ignorau, pana ieri. Ce s'a mai intamplat? Va voi spune chiar acum. Era in jur de ora 13:30, la jumatate de ora de cand luaseram masa. Stateam linistita la mine in camera, pe pat, ascultam muzica. Dintr'o data, Iulia a aparut la mine in camera si a inceput sa ma insulte, sa ma injure. Am incercat sa o suport, pana cand s'a legat de fratii mei. Nu am mai rezistat, am injurat'o si eu, dupa care am luat'o de par si am maturat cu dansa camera. Evident, ea s'a dus si le'a spus celor din familie ceea ce i'am facut. Am incercat sa spun si versiunea mea, sa ma apar, dar nimeni nu dorea sa ma asculte. As fi trecut iar peste tipete, peste cearta, m'as fi incuiat in camera mea pentru a nu stiu cata oara timp de cateva zile... Dar ceva m'a impiedicat. Fratii mei mi'au dat, pe rand, cate o palma. Razvan peste obrazul stang, iar Alexander peste cel drept. Daca mi'ar fi dat mama sau tata... Poate as fi trecut peste, dar ei... Fratii mei, cei pentru care mi'as da viata... Tocmai ei sa imi faca asa ceva... Am fost socata, am plans. M'am dus in camera mea si am stat acolo pana pe la ora 4:00 dimineata. Pana azi dimineata mai exact, cand toti dormeau. Am sarit pe geam, cazand peste flori, am sarit si poarta si am plecat. Am mers mai intai la Cristi, pentru a'i lasa o scrisoare pe piept si am plecat de acolo. Ajunsa in fata unei prapastii, ma uitam in gol... Mi'am amintit de cand eram mica, de zilele in care inca ma jucam cu mingea sau alte feluri de jocuri cu fratii mei mai mari. Cum radeam, ne distram. Suferea unul, sufereau toti. Eram uniti, de nedespartit toti trei, pana cand a venit acea panarama si a distrus totul. Cu gandul fiind la aceste lucruri, pe obrazul meu drept s'a rostogolit o lacrima fierbinte, amara si totusi dulce in acelasi timp. Mi'am scuturat putin capul si m'am aruncat in prapastie. Nu avea nici un rost sa tip. Asteptam sa ajung la pamant, sa fiu zdrobita de pietrele, de bolovanii de jos, dupa care apa avea sa ma duca in alta parte... sa ma duca in mare, in ocean, oriunde... Aveam sa ma pierd, sa nu ma mai gaseasca nimeni. Nu avea nici un rost sa tip, ori sa mai plang. Nu avea rost sa regret, ce'i facut e bun facut. Dupa cateva minute, trupul meu s'a izbit de pietre, de bolovani. Am murit pe loc. Sufletul imi iesea din corp. Timp de cateva minute, m'am uitat la trupul meu fara viata, la chipul meu ce avea sange pe frunte si la buze. Sangele curgea, apa de langa mine se facea rosie. Trupul meu era intepenit intre 2 bolovani, apa nu putea sa il ia. Mai ramasesem inca vreo jumatate de ora ingandurata, cand am auzit un glas ce mi'a atras atentia. Imi striga numele. Era Cristi. Dupa vreo cateva momente, ii auzeam si pe ceilalti strigandu'ma, parand ingrijorati. Pana la urma mi'au gasit corpul. S'au pus in genunchi, l'au scos de acolo. Acum este aceeasi situatie de cand am inceput sa va povestesc... Cristi sta cu capul trupului meu fara viata pe brate, plangand, intreband de ce am facut asta, iar ceilalti sunt langa el, doar ca in picioare si plang de asemenea. Iulia e si ea acolo, se preface ca este trista. Stiu ca nu e, vrea sa se dea bine pe langa ceilalti. Dar gata cu intamplarile. Sa ma prezint: ma numesc Carolina, am 14 ani, m'am sinucis exact de ziua mea, am devenit o fantoma si am un singur tel: sa ma razbun pe cea care i'a facut pe cei dragi mie sa se indeparteze de mine.
Plâng... plâng după mine. Asta chiar nu îmi vine să cred. După atâtea zile în care nu am vorbit aproape deloc cu ei. Dupî atâtea zile în care mă certau, se legau de mine, acelea fiind rarele momente in care discutam, acum plang. Acum regretă. Acum că am facut asta, ca m-au găsit, regretă, le pare rău. Totul a început acum 2 luni, pe data de 19 aprilie. Eram fericiţi, râdeam, ne distram. Muzica era la maxim, iar ora... nu mai stiu, în jur de două noaptea. Era târziu şi totuşi noi înca sărbătoream. Ce anume? O răzbunare dusă la capăt. Detaliile nu le voi da, nu acum. Eram afară, făcuserăm grătar: eu, parinţii mei, fraţii mei şi nişte prieteni de familie, printre care şi fostul meu iubit, mai mare decât mine cu vreo 11 ani. Da, ştiu, cam bătran pentru mine, dar mie îmi plac bărbaţii mai mari. El are 25 de ani, eu aveam aproape 14. Parinţii nu ştiau, de fapt nimeni nu ştia. Nu puteam spune, ar fi ieşit scandal, nu ar fi fost de acord ca eu, fiica lor, să fiu cu unul cu 11 ani mai mare decât mine. Pe de-o parte îi si înteleg, dar acum mai bine v-as povesti ce s-a întamplat în acea noapte şi în următoarele 2 luni. După cum spuneam, eram acasa, cu muzica data la maxim, cam toţi dansam, vecinii nu puteau dormi, poliţia venise de vreo 2-3 ori, ne-a dat de fiecare data amenda ce am platit-o şi au plecat. Pe când ne distram, cineva intra pe poarta. Era unul din prietenii nostri de familie, insă nu singur. Odată cu el intra o tanără cu un an mai mare ca mine, blondă, cu ochii verzi. Din prima clipă în care a intrat pe poarta, toţi au rămas cu gura căscată, mai ales băieţii. Când mă uitam la Cristi si observam felul în care o privea pe acea fată, îmi venea să mă duc la dânsa si să o omor direct. Fratele meu cel mai mare, Alexander, se îndrepta spre ea si a condus-o spre barul din grădină. Toţi, înafară de mine, s-au dus acolo, ca sa faca cunostinţa cu ea. Cand am vazut ca dl. Cristi vrea sa mearga, l'am prins de brat si, faca ca cineva sa ne vada, l'am luat si l'am dus in casa. Urcam scarile spre camera mea, el zambea. Totusi, eu eram incruntata. Am ajuns in fata camerei mele si am intrat. S'a asezat pe pat si a inceput sa se uite la mine cum ma plimbam prin camera fiind nervoasa. Zambea, ochii ii straluceau.
-Cristi, uite ce e... Tie iti place acea... tipa? am zis eu oprindu'ma in fata lui, fiind nelinistita.
-Nu'mi spune ca esti geloasa! spuse zambind si ma lua de mijloc, stand in continuare pe pat, m'a tras spre el, iar eu am cazut in bratele lui. Hei... Doar stii ca eu te iubesc.
-Dar totusi te uitai la acea panara...
Ma saruta deodata. Asa ma face el sa tac, asa il fac si eu pe el. Dupa ce m'am mai linistit, incepe sa se uite la mine. M'a dat la o parte pe pat, devenind serios si se ridica. S'a dus la fereastra, se vedea ca era suparat.
-Nu inteleg. Mi'ai dovedit ca ma iubesti, asa cum am facut si eu. De ce Doamne iarta'ma nu ai incredere in mine? Hm? De ce? Eu ar trebui sa fii gelos, nu tu. Asta pentru ca inca te mai intalnesti cu fostul tau...
-Ia stai, ia stai! Ce vrei sa spui cu asta? Insinuezi ca incerc sa joc la 2 capete? Asculta, eu nu's o parasuta ca altele, ok? Cu Lucian am discutat despre sanatate, m'a intrebat de un doctor bun, iar eu i'am recomandat unul. Dar nimic altceva nu s'a intamplat, clar sa iti fie! spusem eu suparata, cu ochii in lacrimi.
Atatea luni au trecut, iar el nu avea incredere in mine, ma credea o panarama. Am inceput sa plang, iar el a venit la mine. M'a imbratisat, si'a cerut scuze. M'a sarutat din nou, dupa care mi'a sters lacrimile. Ne'am mai linistit, ne'am mai inveselit si am plecat jos. Un lucru ciudat era ca muzica a fost oprita. Cristi si eu am vorbit cu tata, iar el ne'a spus ca domnisoara noua dorea sa se odihneasca, iar muzica o deranja. Am hotarat sa mergem toti la culcare. Aproape toti oaspetii au ramas, mai putin Cristi care a plecat, dar s'a intors dupa cam o jumatate de ora, intrand in camera mea.
Cateva zile, totul a decurs normal, pana cand ai mei practic se "indragostisera" de Iulia. Mda, Iulia ii era numele. Nu imi venea sa cred... Cei pe care ii credeam familia, prietenii mei... Cei in care am avut cea mai mare incredere ma tradasera. Zilele treceau, iar Iulia era din ce din ce mai adorata de catre familie, prieteni... Toti uitasera complet de mine. Ma rog, aproape toti. Cristi inca ma suna noaptea ca sa'mi spuna "Noapte buna!", venea la mine, ma incuraja. El a fost tot timpul langa mine. Am suportat toate certurile, toate clipele in care toti ma ignorau, pana ieri. Ce s'a mai intamplat? Va voi spune chiar acum. Era in jur de ora 13:30, la jumatate de ora de cand luaseram masa. Stateam linistita la mine in camera, pe pat, ascultam muzica. Dintr'o data, Iulia a aparut la mine in camera si a inceput sa ma insulte, sa ma injure. Am incercat sa o suport, pana cand s'a legat de fratii mei. Nu am mai rezistat, am injurat'o si eu, dupa care am luat'o de par si am maturat cu dansa camera. Evident, ea s'a dus si le'a spus celor din familie ceea ce i'am facut. Am incercat sa spun si versiunea mea, sa ma apar, dar nimeni nu dorea sa ma asculte. As fi trecut iar peste tipete, peste cearta, m'as fi incuiat in camera mea pentru a nu stiu cata oara timp de cateva zile... Dar ceva m'a impiedicat. Fratii mei mi'au dat, pe rand, cate o palma. Razvan peste obrazul stang, iar Alexander peste cel drept. Daca mi'ar fi dat mama sau tata... Poate as fi trecut peste, dar ei... Fratii mei, cei pentru care mi'as da viata... Tocmai ei sa imi faca asa ceva... Am fost socata, am plans. M'am dus in camera mea si am stat acolo pana pe la ora 4:00 dimineata. Pana azi dimineata mai exact, cand toti dormeau. Am sarit pe geam, cazand peste flori, am sarit si poarta si am plecat. Am mers mai intai la Cristi, pentru a'i lasa o scrisoare pe piept si am plecat de acolo. Ajunsa in fata unei prapastii, ma uitam in gol... Mi'am amintit de cand eram mica, de zilele in care inca ma jucam cu mingea sau alte feluri de jocuri cu fratii mei mai mari. Cum radeam, ne distram. Suferea unul, sufereau toti. Eram uniti, de nedespartit toti trei, pana cand a venit acea panarama si a distrus totul. Cu gandul fiind la aceste lucruri, pe obrazul meu drept s'a rostogolit o lacrima fierbinte, amara si totusi dulce in acelasi timp. Mi'am scuturat putin capul si m'am aruncat in prapastie. Nu avea nici un rost sa tip. Asteptam sa ajung la pamant, sa fiu zdrobita de pietrele, de bolovanii de jos, dupa care apa avea sa ma duca in alta parte... sa ma duca in mare, in ocean, oriunde... Aveam sa ma pierd, sa nu ma mai gaseasca nimeni. Nu avea nici un rost sa tip, ori sa mai plang. Nu avea rost sa regret, ce'i facut e bun facut. Dupa cateva minute, trupul meu s'a izbit de pietre, de bolovani. Am murit pe loc. Sufletul imi iesea din corp. Timp de cateva minute, m'am uitat la trupul meu fara viata, la chipul meu ce avea sange pe frunte si la buze. Sangele curgea, apa de langa mine se facea rosie. Trupul meu era intepenit intre 2 bolovani, apa nu putea sa il ia. Mai ramasesem inca vreo jumatate de ora ingandurata, cand am auzit un glas ce mi'a atras atentia. Imi striga numele. Era Cristi. Dupa vreo cateva momente, ii auzeam si pe ceilalti strigandu'ma, parand ingrijorati. Pana la urma mi'au gasit corpul. S'au pus in genunchi, l'au scos de acolo. Acum este aceeasi situatie de cand am inceput sa va povestesc... Cristi sta cu capul trupului meu fara viata pe brate, plangand, intreband de ce am facut asta, iar ceilalti sunt langa el, doar ca in picioare si plang de asemenea. Iulia e si ea acolo, se preface ca este trista. Stiu ca nu e, vrea sa se dea bine pe langa ceilalti. Dar gata cu intamplarile. Sa ma prezint: ma numesc Carolina, am 14 ani, m'am sinucis exact de ziua mea, am devenit o fantoma si am un singur tel: sa ma razbun pe cea care i'a facut pe cei dragi mie sa se indeparteze de mine.
Ultima editare efectuata de catre Ana-Maria in Vin Aug 15, 2014 10:35 pm, editata de 1 ori
Ana-Maria- Mesaje : 6
Data de inscriere : 14/06/2014
Re: Razbunarea
Scris de Andra Vin Iun 20, 2014 6:48 am
Povestea asta este mult , mult prea tare ! Fă următoarea parte cât de curând poţi . Chiar vreau să văd ce i se va întâmpla Iuliei .
Andra- Mesaje : 14
Data de inscriere : 26/12/2013
Re: Razbunarea
Scris de Ionuţţţ. Vin Iun 20, 2014 10:32 am
Tu esti in romane ca Andra. =))
Urmatoarea parte mai repede.
Urmatoarea parte mai repede.
Ionuţţţ.- Nivel 2
- Mesaje : 349
Data de inscriere : 18/07/2013
ŘમƘ¥ằ™- Mesaje : 4
Data de inscriere : 30/06/2014
Alle.- Nivel 2
- Mesaje : 402
Data de inscriere : 18/07/2013 -
Re: Razbunarea
Scris de Ana-Maria Joi Aug 28, 2014 11:42 pm
Astazi este 19 iunie 2014. Au trecut deja 2 ani de la moartea mea, care in mare parte a fost cauzata de catre Iulia. Da, stiu ca eu m-am sinucis, dar daca ea nu intra in viata mea, nu as fi facut asta. Ma uit la cei care stau la cina, la cei care au fost parintii mei, la cei care au fost fratii mei, la Iulia si la invitatul lor, Cristi. Toti inafara de el rad si sunt fericiti... Au si uitat ce zi e stazi... Au si uitat ca in urma cu 16 ani o persoana s-a nascut, iar in urma cu 2 ani, o alta persoana s-a sinucis. Aceeasi zi: 19 iunie. Ma mir, pe de-o parte, ca dln Cristi nu este fericit. Ar trebui sa fie, totusi. La masa statea langa Iulia, care deodata il lua de mana si ii spuse fericita:
-Cristi,toata ziua ai fost aerian. Hai mah, coboara cu picioarele pe pamant, razi cu noi!
Dar el nu a reactionat asa cum dorea dansa. Si-a retras repede mana din a ei, s-a ridicat de la masa si, cand sa plece, Alex il intreba nedumerit:
-Mah, ce ai azi? Toata ziua nicin nu ai zambit, iar tu razi mereu. Ai fost ingandurat, suparat, de ce?
-De ce? De ce!? Cum adica de ce?! spuse Cristi nervos. Cum sa nu fiu suparat, cum sa nu fiu nervos?! Acum 2 ani, din cauza unei panarame s-a sinucis cineva la doar 14 ani! Chiar de ziua ei, iar data este 19 iunie!!! Azi se fac 2 ani, iar voua nici nu va pasa!
Spuse, dupa care se duse la el in camera. Toti au tacut, au stat cu capul plecat. Iulia era nervoasa din cauza cuvintelor spuse de Cristi si din cauza faptului ca acesta a refuzat-o.Vad cum el se intreapta catre camera mea, deschide usa cu cheia de la mine si se pune pe pat. Ia o poza de pe noptiera cre era cu mine si cu el, se uita la ea un timp, dupa care o strange la piept. Sunt uimita, desi am stiut mereu ca ma iubeste. Sincera sa fiu, au trecut 2 ani... Avea tot dreptul sa ma uite, dar nu a facut-o... Inca tine la mine. Vreau sa il ating, sa il mangai, sa il imbratisez, dar nu pot. Orele trec, iar el tot acolo sta... Se face 23:55, iar eu merg in camera Iuliei. S-ar parea ca este in baie, asa ca intru. Ea tocmai ieside din cada, era acoperita cu un prosop, atunci cand eu am aparut. Nervoasa, am intrat in oglinda, atunci cand ea se uita. Eram plina de sange pe fata, si i-am spus:
-Vei plati pentru tot ce mi-ai facut!
Zicand asta, am spart oglinda si cateva cioburi au sarit drept in corpul ei, zgariind-o si taind-o. Avea sange peste tot. Eu am plecat din camera lasand-o singura pentru putin timp. Tipetele sale s-au auzit in toata casa, asa ca toti au aparut incel mai scurt timp, inclusiv Cristi. Toti erau ingrijorati, mai putin Cristi care era nepasator asa ca se pusee inapoi in patul din fosta mea camera, acum fiind a lui.
Peste cateva zile, Iulia se va intoarce acasa... Si va suferi la fel de mult ca mine!
-Cristi,toata ziua ai fost aerian. Hai mah, coboara cu picioarele pe pamant, razi cu noi!
Dar el nu a reactionat asa cum dorea dansa. Si-a retras repede mana din a ei, s-a ridicat de la masa si, cand sa plece, Alex il intreba nedumerit:
-Mah, ce ai azi? Toata ziua nicin nu ai zambit, iar tu razi mereu. Ai fost ingandurat, suparat, de ce?
-De ce? De ce!? Cum adica de ce?! spuse Cristi nervos. Cum sa nu fiu suparat, cum sa nu fiu nervos?! Acum 2 ani, din cauza unei panarame s-a sinucis cineva la doar 14 ani! Chiar de ziua ei, iar data este 19 iunie!!! Azi se fac 2 ani, iar voua nici nu va pasa!
Spuse, dupa care se duse la el in camera. Toti au tacut, au stat cu capul plecat. Iulia era nervoasa din cauza cuvintelor spuse de Cristi si din cauza faptului ca acesta a refuzat-o.Vad cum el se intreapta catre camera mea, deschide usa cu cheia de la mine si se pune pe pat. Ia o poza de pe noptiera cre era cu mine si cu el, se uita la ea un timp, dupa care o strange la piept. Sunt uimita, desi am stiut mereu ca ma iubeste. Sincera sa fiu, au trecut 2 ani... Avea tot dreptul sa ma uite, dar nu a facut-o... Inca tine la mine. Vreau sa il ating, sa il mangai, sa il imbratisez, dar nu pot. Orele trec, iar el tot acolo sta... Se face 23:55, iar eu merg in camera Iuliei. S-ar parea ca este in baie, asa ca intru. Ea tocmai ieside din cada, era acoperita cu un prosop, atunci cand eu am aparut. Nervoasa, am intrat in oglinda, atunci cand ea se uita. Eram plina de sange pe fata, si i-am spus:
-Vei plati pentru tot ce mi-ai facut!
Zicand asta, am spart oglinda si cateva cioburi au sarit drept in corpul ei, zgariind-o si taind-o. Avea sange peste tot. Eu am plecat din camera lasand-o singura pentru putin timp. Tipetele sale s-au auzit in toata casa, asa ca toti au aparut incel mai scurt timp, inclusiv Cristi. Toti erau ingrijorati, mai putin Cristi care era nepasator asa ca se pusee inapoi in patul din fosta mea camera, acum fiind a lui.
Peste cateva zile, Iulia se va intoarce acasa... Si va suferi la fel de mult ca mine!
Ana-Maria- Mesaje : 6
Data de inscriere : 14/06/2014
Alle.- Nivel 2
- Mesaje : 402
Data de inscriere : 18/07/2013 -
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|