PEDO SAU INFARCT?

Eram la școală, demult, înainte să-mi iau carnetul de conducere. După o lungă zi de învățat, mergeam să mă relaxez la un mall de lângă stația de autobuz Northampton – o stație de autobuz care a fost votată una dintre cele mai groaznice clădiri din țară. De toaletele ei publice nici nu mai vorbesc.

Într-o zi, pe când aveam, cum spuneam, 13 ani, am intrat într-una din buzi ca să mă piș (pișoarele sunt total nefuncționale). De-abia începuse jetul să țâșnească că aud deodată un sunet ciudat, bolborositor, de animal pe moarte.

În timp ce continuam să mă piș și îmi țineam respirația ca să nu-mi intre duhoarea în nas, m-a atins ceva pe piciorul stâng, de dedesubtul peretelui despărțitor. Am sărit în sus de spaimă, împroșcând cu pișat peste tot în jur. M-am uitat în jos și am văzut un bătrân care se holba la puțulica mea; avea convulsii și făcea niște zgomote îngrozitoare. Bineînțeles, am presupus că și-o freca cu gândul la puțulica mea cea pură și tânără, așa că am murmurat un „du-te dracu’!” neconvingător cu vocea de prepuber plângăcios, i-am dat un șut în cap și am fugit ca un nebun până în stația de autobuz.

Acum când mă gândesc la asta, chiar sper că omul și-o lua la labă, pentru că altfel înseamnă că m-am pișat pe un bătrân disperat care-mi cerea ajutorul, după care i-am tras un șut în meclă și am tulit-o. Bănuiesc că n-o să aflu niciodată adevărul.

Nu esti normal )))

=)))) epic

ce-i asta baa=)))

stiu ca nu sunt =))