Phantom Of Swing

- 15 iulie 2014. -
　　Eram afară, stăteam cu prietenii mei într-un parc din apropierea casei mele și spuneam povesti de groaza. Așa zisele legende în care eu nu am putut crede niciodată, mi se păreau o mare prostie. Adică, frate, ca cea cu Bloody Mary... Sunt 100 de povești cu ea și cred că niciuna nu este cea adevărată. Cum că ar fi o mireasă care a murit în timpul nunții sau o femeie foarte frumoasă care a fost călcată de o mașină și a jurat că cine va încerca să o vadă plină de cicatrici îl va omorî. Ehm, mă lași... Doar prostii. Mă rog, să lăsăm asta și să revenim.
　　Într-un moment, prietenul meu, Ryan, începe să povestească:
　　- Se spune că acum 10 ani o fată de numai 12 ani a dispărut. Cazul nu se știa până când fata își face apariția în fața casei ei, plină de răni și practic... Desfigurată. Când mama ei a văzut-o așa, parcă înnebunise pe loc, a început să plângă și a strâns-o cât a putut de tare în brațe. Presele au aflat că fata s-a întors, chiar dacă a trecuse 10 ani, cazul tot nu fusese rezolvat. Fata a mărturisit că a trăit un coșmar, a fost pusă pe post de „manechin” la niște criminali care se antrenau pe ea. Și-au încercat armele pe ea, o loveau cu toată forța, chiar i-au dat și foc doar pentru a vedea dacă merg bombele sau nu... Și multe alte chestii. Când povestea a fost pusă în ziar, acei criminali când au aflat s-au strecurat în casa ei și au răpit-o iar, doar ca să se răzbune pentru că a pus poliția pe urmele lor și că a reușit să scape. Au dus-o înapoi în acel loc, au pus-o pe un leagăn din lemn tare cu lanțuri și au început să o bată cu biciul până când ultima răsuflare a fetei s-a dus... Se spune că spiritul ei bântuie acum locul ăla, iar cine încearcă să între în el va fi pedepsit.
　　Cum nu credeam în chestiile astea și n-aveam nicio frică, m-am ridicat și am spus:
　　- Ce ați zice dacă am merge să o căutăm?
　　- Eu aș zice da, dar cum aflăm unde a fost dusă? spune una dintre prietenele mele, Anna.
　　- Păi putem căuta mai multe informații. Apropo, mă bag și eu! spune Ryan.
　　- Prieteni, nu cred că e o idee bună... Adică... Poate nici nu este reală legenda și în plus, ce am căuta noi acolo? spune cealaltă prietenă a mea, Alle, se vedea pe fața ei că îi era frică
　　- Păi asta e și ideea, să mergem să aflăm dacă legenda există cu adevărat. Oare ce se poate întâmpla...
　　- Rosie, ție îți e ușor să spui asta, nu îți e frică. Dar cum rămâne cu mine? Duceți-vă voi dacă vreți, eu rămân aici, schițează Alle un zâmbet fals pe față și da, Rosie este numele meu.
　　Atunci toți am zis în cor:
　　- Hai mă, Alle!
　　Până la urmă am reușit să o convingem. Ne-am luat la revedere și am plecat spre casă, pentru ca fiecare să caute mai multe informații.

　　Era seară, ora 22:30, eu încă căutam informații despre acea fată. Tot ce am putut găsii a fost doar numele ei, spre mirarea mea avea un nume foarte frumos, Reina William. Fără să vreau zic în gura mare: „ Cum a putut o fată cu un nume atât de frumos să moară?! ”, iar mama fiind în cameră cu mine și auzindu-mă se uită spre mine, mai că o bufnea și râsu. Eu deja intrasem în pământ că mi-a scăpat pe gură un asemenea lucru, mă mir cum de nu m-a întrebat despre ce vorbesc. Dar totuși îmi văd de treabă.
　　Tot căutam, dar nimic... Până dau pe un site și găsesc locul unde a fost omorâtă. Nu-mi venea să cred, era un spital vechi, aproape dărmat care e construit exact lângă casa bunicii mele. Acum că am aflat locația, trebuia să fac cumva să o conving pe mama să mă lase să mă duc la bunica în vizită. Mereu când îi spun: „ Mama, pot să mă duc la bunica? ” îmi face teorie cum că ce caut eu acolo, că de ce m-aș duce la ea și toate tâmpeniile scotocite prin capul ei. Nu înțeleg de ce mama nu o suportă pe bunica, care este mama tatălui meu, adică... Tata s-a despărțit de ea, nu bunica... Mă rog, mă duc ușurel lângă ea și îi spun pe o voce ascuțită și lingușitoare:
　　- Mamiiiii, pot să mă duc la bunica în vizită câteva zile? În apropiere de casa ei stă o colegă și trebuie să facem un proiect până în toamnă. - ce minciuni mai scot și eu - Te rooogg!
　　- Cât timp?
　　- Cam o săptămână sau două. Mă întorc cu spatele la ea și spun în șoaptă: „Asta dacă mă mai întorc.”, după care mă întorc la locul inițial cu un zâmbet tâmp pe față.
　　- Binee, ai grijă cum o mănânci de bani, nu vreau să-i rămân datoare.
　　- Da da, am înțeles.
　　Acum că am reușit să o conving pe mama, mai trebuia doar să îmi anunț și prietenii. Se făcuse 23, așa că am sărutat-o pe mama pe obraz, i-am transmis un noapte bună și am plecat la somn.
- 16 iulie 2014 -
　　Ca să nu stau să o lungesc, eu și prietenii mei am ajuns la bunica și ne-am apucat de treabă. Ryan a găsit informația că mama ei era divorțată de tatăl ei, la fel ca la mine, Anna ziua ei de naștere și Alle mai nimic important. Cum bunicii nu-i păsa pe unde sunt și cât stau, am plecat spre spital.
　　Când am ajuns acolo toți ne-am oprit în loc și ne miram de cât de mare era acel spital. Era foarte straniu, când Anna a vrut să pună mâna pe clanță și să deschidă ușa, ea pur si simplu s-a deschis auzindu-se un scârțâit foarte înspăimântător. Ne-am făcut curaj și am intrat, totul arăta exact la fel ca un spital normal, tot ce difera erau pânzele de păianjăni, podeaua pe jumătate găurită. pereții arși și plini de găuri de la gloanțe de pistoale. Se vedea că au trăit niște criminali acolo.
　　- Wow, ce loc ciudat, spune Anna.
　　- Pot să plec? Mi-e frică, cine știe ce ni se poate întâmpla dacă legenda e adevărată..., spune Alle tremurând toată.
　　- Alle , fă-ți și tu puțin curaj. Prieteni, ce ați spune dacă ne-am despărți în câte 2? Așa am putea afla mai multe chestii într-o zi, spun eu entuziasmată.
　　I-ar toți am acceptat această idee, înafară de Alle care spunea că mai bine rămânem împreună. Echipele au fost așa: Eu și Anna, iar Alle cu Ryan.
　　Eu și Anna am luat-o spre un hol foarte mare. Holul ducea chiar spre o sală de operații. Am intrat acolo și deodată...