Ingerul mortii

Phillip Swihart a fost atacat pe stradă şi bătut până la inconştienţă într-o seară de vineri din februarie 1967. Spitalizat fiind, medicul de gardă decide să îl ţină sub observaţie până dimineaţa pentru ca echipa de specialişti să i poată examina zona abdominală care era grav rănită.

„Mă aflam în sala de operaţie aşteptând intervenţia chirurgicală, când dintr-o dată am simţit o prezenţă ca un fel de forţă şi atunci mi-am spus: „asta trebuie să fie moartea”. Apoi totul a devenit întuneric. Timpul îşi pierduse importanţa. Nu ştiu cât timp am rămas fără nici un fel de senzaţii în această obscuritate. Apoi am văzut o lumină. M-am trezit şi ştiam că este real. Înaintea mea se derula întreaga mea viaţă. Fiecare gând, fiecare cuvânt rostit, fiecare gest făcut în viaţa mea din momentul în care am înţeles că Iisus era foarte real.

Eram foarte tânăr în acea perioadă. Am văzut acţiunile pe care le făcusem şi pe care le uitasem complet dar de care acum îmi reaminteam foarte clar. Această experienţă era, ca să fiu cât mai precis, extraordinară. Fiecare eveniment până în ziua de azi. Şi în timp ce priveam viaţa mea derulându-se, am simţit un fel de prezenţă plină de forţă dar fără să o văd. L-am întrebat cine era.

El mi-a răspuns că este îngerul morţii. Iar eu l-am crezut. Îngerul a continuat să mi spună că viaţa mea nu se derulase aşa cum trebuia, că ar fi putut să mă ia cu el, dar că totuşi mai aveam o a doua şansă şi din acest motiv trebuia să mă întorc înapoi. Mi-a promis că nu voi muri în 1967. Apoi îmi amintesc că m am trezit în cameră. Eram aşa de absorbit de această experienţă că nici nu remarcasem ce fel de corp avea nici cât timp durase, atât era de vie. L-am crezut cu adevărat. Mai târziu în acelaşi an, o maşină a trecut peste umerii şi peste pieptul meu.

Mai târziu am avut un alt accident de maşină în care ambele maşini care s-au ciocnit au fost complet distruse, iar eu am ieşit din acest accident aproape fără nici o rană. De altfel eu nu am fost responsabil de nici una dintre aceste coliziuni. Foarte rar am povestit aceste experienţe ale mele de teama de nu fi luat drept nebun. Dar aceea întâlnire a fost cu adevărat reală pentru mine şi cred cu adevărat că acela fusese îngerul morţii.”

Cunosc persoana care au patit la fel.
Dar, ma rog asta mia zis fostu dirig, un amic de a lui a patit la fel si cand s-a trezit nu mai stia nimic, era intr-o stare de amnezie care a durat o luna.
Dupa ce si-a revenit amicul dirigului meu a zis tot ceva asemanator cu asta.
Dupa care a renuntat sa lucreze in constructi si a inceput sa predea la o scoala generala.

Asta ii s-a intamplat si mamei prietenei mele...