Poezia Maryei
2 participanți
Povesti de groază :: Altele. :: Poezii
Pagina 1 din 1
Poezia Maryei
Scris de Ana-Maria Vin Aug 29, 2014 6:27 am
A fost odata...
A fost odata,
Ca niciodata
O iubire adevarata,
Intre un barbat si-o fata.
O iubire ce parea imposibila,
Ea fiind doar o copila,
Iar el barbat in toata firea,
Insa mare pentru ea-i era iubirea.
Parintii ei nu erau de acord,
Deci fara stirea lor, ei se-ntalneau in port.
Cand se vedeau, se-mbratisau
Se-alintau, se sarutau.
Asa zilele treceau,
Pe ascuns ei se vedeau
Pana cand intr-o zi
El ii spuse: "A venit clipa despartirii."
Cum a auzit, ea a plecat
Plangea dupa relatia ce s-a-ncheiat
Dar el acolo a mai ramas
Ore bune, nu doar un ceas.
Si asa au trecut anii,
Fiecare statea cu prietenii.
Nu s-au mai intalnit deloc, nici macar din intamplare,
Dar nu s-au uitat... inca fiecare.
Ea devenise o femeie in toata firea,
Aproape nu o mai coplesea durerea.
El inca la casa lui nu s-a asezat,
Prin strainatate a tot umblat.
Dar s-a intors intr-un sfarsit
Pe pamantul mult iubit.
Cu cei dragi a petrecut
Cateva zile ne-ntrerupt.
Totul totusi parea cam trist, pana intr-o seara
Seara ce totusi n-o considera amara
Ei 2 in port s-au intalnit,
In locul lor mult iubit.
Se priveau fiind uimiti,
Ca si 2 copii cuminti
Ea vrea sa plece, el o opreste
Si putin emotionat, ii sopteste:
"Ai venit aici... De ce?"
Ea ii raspunde, voind parca sa fie rece:
"Desi eram doar o copila si m-ai lasat,
Nu te-am uitat, caci te-am iubit cu-adevarat.
Eu nu am mintit in iubire... Nu am dat sperante false"
Si tot ce zicea era adevarat... Nici pozele nu le arse.
"Nu te-am mintit niciodata...
Doar pe tine te-am iubit si te iubesc, esti singura fata."
"Daca ce-mi spui e adevarat...
De ce in acea zi m-ai lasat?"
"Am fost plecat... Vreme de ani
Sa te iau cu mine, nu puteam.
Nu m-am despartit de tine ca mi-am dorit...
M-am despartit de tine c-am fost nevoit."
Atunci ea incepu sa planga,
Iar el in brate sa o stranga.
Zilele treceau,
Ei ca la inceput erau
Intr-o relatie curata
Plina de iubire adevarata.
Si desi ai lor voiau sa ii desparta,
Dadeau gresi de fiecare data.
Dupa cateva saptamani ei s-au casatorit
Si au aflat vestea ce mult si-au dorit:
Ea a ramas insarcinata,
El urma sa fie tata.
Si iar trecur-au anii,
Se iubeau, se-ntelegeau, le erau de ajuns banii.
Aveau 2 gemeni, un baiat s-o fata
Doi copii dulci, alintat si alintata.
Toti 4 erau ferciti,
O familie, erau uniti.
Dar intr-o zi tot s-a schimbat,
Ea l-a prins cu alta-n pat.
A luat copiii, a plecat,
De iertat nu l-a iertat.
Ea de el a divortat,
El asta nu a suportat.
A luat pistolul, s-a-mpuscat...
Iar o scrisoare a lasat pe pat.
Politia pe dansa a anuntat,
Ei nu-i venea sa creada ca e decedat.
La ei in casa cu copii a intrat,
A citit scrisoarea de pe pat:
"Iarta-ma ca te-am inselat...
Stiu, am fost prost, de asta am clacat*
Te-am iubit si te voi iubi,
Chiar si dupa moarte, sa stii!"
Atunci pentru ea lumea parea ca s-a sfarsit,
Caci mereu pe el ea l-a iubit.
Atunci, fara a se mai gandi,
Sa termine tot voi.
Ii lua pe cei 2 gemeni,
Si facu ce n-ar fii crezut nimeni:
A luat pistolul si ii omorase,
Apoi se sinucise ca el, in inima impuscandu-se.
A fost odata,
Ca niciodata,
O iubire adevarata
Intre un barbat si o fata...
*a claca-a ceda din punct de vedere nervos
Ok... astept pareri (chiar daca cele mai multe vor fi de rau
) )
A fost odata,
Ca niciodata
O iubire adevarata,
Intre un barbat si-o fata.
O iubire ce parea imposibila,
Ea fiind doar o copila,
Iar el barbat in toata firea,
Insa mare pentru ea-i era iubirea.
Parintii ei nu erau de acord,
Deci fara stirea lor, ei se-ntalneau in port.
Cand se vedeau, se-mbratisau
Se-alintau, se sarutau.
Asa zilele treceau,
Pe ascuns ei se vedeau
Pana cand intr-o zi
El ii spuse: "A venit clipa despartirii."
Cum a auzit, ea a plecat
Plangea dupa relatia ce s-a-ncheiat
Dar el acolo a mai ramas
Ore bune, nu doar un ceas.
Si asa au trecut anii,
Fiecare statea cu prietenii.
Nu s-au mai intalnit deloc, nici macar din intamplare,
Dar nu s-au uitat... inca fiecare.
Ea devenise o femeie in toata firea,
Aproape nu o mai coplesea durerea.
El inca la casa lui nu s-a asezat,
Prin strainatate a tot umblat.
Dar s-a intors intr-un sfarsit
Pe pamantul mult iubit.
Cu cei dragi a petrecut
Cateva zile ne-ntrerupt.
Totul totusi parea cam trist, pana intr-o seara
Seara ce totusi n-o considera amara
Ei 2 in port s-au intalnit,
In locul lor mult iubit.
Se priveau fiind uimiti,
Ca si 2 copii cuminti
Ea vrea sa plece, el o opreste
Si putin emotionat, ii sopteste:
"Ai venit aici... De ce?"
Ea ii raspunde, voind parca sa fie rece:
"Desi eram doar o copila si m-ai lasat,
Nu te-am uitat, caci te-am iubit cu-adevarat.
Eu nu am mintit in iubire... Nu am dat sperante false"
Si tot ce zicea era adevarat... Nici pozele nu le arse.
"Nu te-am mintit niciodata...
Doar pe tine te-am iubit si te iubesc, esti singura fata."
"Daca ce-mi spui e adevarat...
De ce in acea zi m-ai lasat?"
"Am fost plecat... Vreme de ani
Sa te iau cu mine, nu puteam.
Nu m-am despartit de tine ca mi-am dorit...
M-am despartit de tine c-am fost nevoit."
Atunci ea incepu sa planga,
Iar el in brate sa o stranga.
Zilele treceau,
Ei ca la inceput erau
Intr-o relatie curata
Plina de iubire adevarata.
Si desi ai lor voiau sa ii desparta,
Dadeau gresi de fiecare data.
Dupa cateva saptamani ei s-au casatorit
Si au aflat vestea ce mult si-au dorit:
Ea a ramas insarcinata,
El urma sa fie tata.
Si iar trecur-au anii,
Se iubeau, se-ntelegeau, le erau de ajuns banii.
Aveau 2 gemeni, un baiat s-o fata
Doi copii dulci, alintat si alintata.
Toti 4 erau ferciti,
O familie, erau uniti.
Dar intr-o zi tot s-a schimbat,
Ea l-a prins cu alta-n pat.
A luat copiii, a plecat,
De iertat nu l-a iertat.
Ea de el a divortat,
El asta nu a suportat.
A luat pistolul, s-a-mpuscat...
Iar o scrisoare a lasat pe pat.
Politia pe dansa a anuntat,
Ei nu-i venea sa creada ca e decedat.
La ei in casa cu copii a intrat,
A citit scrisoarea de pe pat:
"Iarta-ma ca te-am inselat...
Stiu, am fost prost, de asta am clacat*
Te-am iubit si te voi iubi,
Chiar si dupa moarte, sa stii!"
Atunci pentru ea lumea parea ca s-a sfarsit,
Caci mereu pe el ea l-a iubit.
Atunci, fara a se mai gandi,
Sa termine tot voi.
Ii lua pe cei 2 gemeni,
Si facu ce n-ar fii crezut nimeni:
A luat pistolul si ii omorase,
Apoi se sinucise ca el, in inima impuscandu-se.
A fost odata,
Ca niciodata,
O iubire adevarata
Intre un barbat si o fata...
*a claca-a ceda din punct de vedere nervos
Ok... astept pareri (chiar daca cele mai multe vor fi de rau
) )
Ana-Maria- Mesaje : 6
Data de inscriere : 14/06/2014
Alle.- Nivel 2
- Mesaje : 402
Data de inscriere : 18/07/2013 -
Povesti de groază :: Altele. :: Poezii
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|